Prima  -   Biblioteca electronică   -   Metode moderne de păstrare a merelor
Metode moderne de păstrare a merelor   
Data: 19.12.2013         
Publicat de: Cumpanici Andrei
Cuvinte cheie: Mere   SmartFresh  

Condiţii necesare privind păstrarea merelor. Pentru fiecare produs în parte, în funcţie de parametrii de depozitare care vor fi trataţi în continuare, există durate limită de depozitare peste care produsele perisabile devin inutilizabile. Pentru depozitarea produselor alimentare este necesar, dar nu suficient, ca temperaturile să fie menţinute la valori scăzute pe toată durata depozitarii [1]. În afara asigurării unei temperaturi scăzute constante de depozitare a produselor vegetale, mai este necesar de  respectat o serie de condiţii referitoare la: temperatura aerului; umiditatea aerului; puritatea aerului (atât din punct de vedere al încărcăturii microbiologice cât şi din punct de vedere al poluării de orice natură); compoziţia atmosferei interioare; ventilaţia şi distribuţia aerului la nivelul produselor; ambalarea şi aşezarea produselor în spaţiul răcit; gradul de încărcare cu produse a spaţiului de depozitare; tratarea merelor după recoltare; funcţionarea instalaţiei frigorifice (mai ales în sensul corelării permanente a puterii frigorifice cu necesarul de frig); asigurarea igienei pe tot parcursul păstrării produselor.

Temperatura aerului. Nivelul temperaturii aerului necesar în depozitele frigorifice este determinat de tipul de produse depozitate. Pentru un acelaşi produs, nivelul temperaturii aerului la depozitare în stare refrigerată este influenţat de durata depozitarii. Durate mai mari de depozitare necesită temperaturi mai scăzute de depozitare. Pentru asigurarea temperaturii necesare a aerului, instalaţia frigorifică aferentă depozitului trebuie dimensionată în corelare cu caracteristicile produselor respective. Limitele admisibile între care poate varia temperatura aerului din depozit sunt de asemenea determinate de caracteristicile produselor. Menţinerea temperaturii între limitele admisibile necesită prevederea reglării automate a acesteia.

Umiditatea relativă a aerului. Pe lângă temperatura, umiditatea relativă a aerului are o influenţă importantă asupra comportării produselor la depozitare. Umiditatea relativ ridicată favorizează dezvoltarea microorganismelor, mai ales la temperaturi mai ridicate ale aerului din depozit. Umiditatea ridicată a aerului determină pentru unele produse o intensificare a dezvoltării de mucegaiuri şi în consecinţă determină dezvoltarea de mirosuri. Deci, din punct de vedere microbiologic sunt de dorit umidităţi cât mai scăzute ale aerului. În acelaşi timp, însă, o umiditate scăzută a aerului determină pierderi în greutate a produselor mai mari decât în cazul unei umidităţi mai ridicate. În plus, uscarea suprafeţei produselor determină în general scăderea valorii comerciale a acestora. Cele două aspecte cu influenţe deosebite, respectiv aspectul microbiologic şi el al pierderilor în greutate, determină nivelul optim al umidităţii relative a aerului din depozit. De reţinut este faptul că, în general, valori ale umidităţii aerului sub 85% conduc la pierderi în greutate exagerate ale produselor depozitate în stare refrigerată. În fig. 6 sunt prezentate pierderile în greutate (%) a merelor de soiul Golden Delicious păstrate la 1ºC şi la diferite valori ale umidităţii relative a aerului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Fig. 1 Pierderile în greutate (%), merele de soiul Golden Delicious păstrate la temperatura 10C

Pentru a crea nivelul umidităţii relative a aerului este necesară scăderea nivelului temperaturii aerului. Umiditatea aerului are influenţe relativ mici asupra reacţiilor biochimice la produsele depozitate. Limitele admisibile de variabile ale umidităţii aerului sunt determinate de natura produsului depozitat şi de nivelul temperaturii aerului. La temperaturi mai ridicate ale aerului, limitele admisibile de variaţie ale umidităţii relative a aerului sunt mai mici. Dacă diferenţele între temperatura produselor depozitate şi temperatura aerului sunt mici, atunci trebuie evitate creşteri exagerate ale temperaturii aerului şi ale umidităţii acestuia, deoarece, pot să se producă pe suprafaţa produsului condensări. Fenomenul de condensare (care are un efect net defavorabil din punct de vedere microbiologic) se poate produce atunci când temperatura termometrului umed al aerului este mai mare decât temperatura suprafeţei produselor.

Puritatea aerului

 În interiorul spaţiilor frigorifice de depozitare a produselor trebuie asigurată o puritate cât mai mare a aerului. Poluarea aerului interior este determinată de încărcătura microbiologică şi de substanţe chimice poluante, de degajările de substanţe (în special substanţele volatile rezultate din procesul de respiraţie şi care pot provoca boli fiziologice sau pot reduce conservabilitatea fructelor) sau mirosuri ale produselor precum şi de dezvoltarea microorganismelor în timpul ventilării aerului. Pentru micşorarea poluării aerului interior este necesară o împrospătare, de obicei periodică. Aerul proaspăt introdus trebuie filtrat şi tratat termic până la atingerea temperaturii de regim interior. Dacă debitul de aer proaspăt introdus este relativ mare, atunci, pentru a asigura neperturbarea parametrilor aerului interior, se procedează la o tratare completă, în sensul aducerii lui la nivelul parametrilor aerului interior atât ca temperatura, cât şi ca umiditate. În acest fel se evită şi pericolul condensării de vapori de apă pe suprafaţa produselor. Debitul de aer proaspăt şi frecvenţa introducerii lui în depozitele de produse refrigerate se determină în funcţie de natura produselor, durata lor de depozitare, de volumul spaţiilor de depozitare şi de frecvenţa introducerii şi scoaterii de produse în şi din depozit.

Compoziţia atmosferei interioare spaţiului de depozitare. Pentru depozitarea soiurilor de mere conform tabelului 1 se utilizează o compoziţie modificată a aerului interior spaţiului de depozitare care constă în reducerea conţinutului de oxigen şi creşterea conţinutului de bioxid de carbon. Utilizarea atmosferei modificate la depozitare în stare refrigerată determină o reducere a proceselor de respiraţie, inhibarea dezvoltării microorganismelor şi îmbunătăţirea calităţii produselor depozitate.

Ventilaţia şi distribuţia aerului. Sistemul de ventilaţie a aerului în interiorul spaţiilor frigorifice pentru depozitarea produselor este determinat de tipul de depozit şi de natura produselor. În cazul depozitelor cu elemente de răcire, circulaţia aerului este asigurată de convecţia naturală. Ventilaţia mecanică a aerului intensifică  transferul de căldură la nivelul produselor şi uniformizează temperatura şi umiditatea  aerului. Distribuţia aerului are o deosebită importantă în asigurarea unor condiţii cât mai apropiate de depozitare pentru toate produsele. Debitul total de aer recirculat este de cca 1 m3/h pentru fiecare 1 Kcal/h necesar de frig. În funcţie de natura produselor depozitate, vitezele recomandate ale aerului au valori cuprinse între 0,3 m/s şi 0,7 m/s la nivelul produselor. În general, sistemul de ventilaţie este prevăzut şi cu posibilitatea de introducere a aerului proaspăt.

Tratarea merelor după recoltare. Producătorii pot aplică pe mere biocizi, ceruri şi produse de uz fitosanitar după recoltare în conformitate cu procedurile documentate privind aplicarea acestora, care demonstrează că instrucţiunile de pe etichetele chimicalelor au fost respectate. Toţi biocizii, cerurile şi produsele de uz fitosanitar aplicate pe produsele recoltate trebuie să fie oficial înregistrate sau permise de o organizaţie guvernamentală corespunzătoare. Acestea sunt aprobate pentru utilizare în ţara de aplicare şi aprobate pentru aplicare pe produsele recoltate, aşa cum se indică pe etichetele biocizilor, cerurile şi produsele de uz fitosanitar. În Republica Moldova nu sunt omologaţi biocizi, ceruri şi produselor de uz fitosanitar după recoltare pentru mere, cu excepţia inhibitorului de etilenă SmartFresh (substanţa activă 1-metilciclopropen, 1-MCP). 1-MCP este o moleculă foarte simplă similară etilenei şi care protejează fructul de efectele negative ale etilenei. Etilena este un hormon vegetal care generează o avalanşă de reacţii biochimice ce au drept rezultat înmuierea şi coacerea fructului şi, eventual, pierderea calităţii şi a valorii comerciale. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Fig. 2 Evoluţia fermităţii merelor

Jonagold (kg/cm2)

Sub protecţia SmartFresh, efectele negative ale etilenei sunt întârziate, astfel fructele îşi păstrează prospeţimea, coloraţia şi calitatea pe o perioadă îndelungată. Rezultatele cercetărilor științifice  efectuate în anii 2007-2011 în Republica Moldova cu mere de soiurile Jonagold, Idared, Golden Delicious şi Reinette Simerenko au arătat că SmartFresh reduce incidenţa dereglărilor fiziologice (pătarea amară, opăreala, sticlozitatea) şi menţine fermitatea, aciditatea şi coloraţia merelor, chiar şi după scoaterea merelor de la păstrare. Astfel, fermitatea merelor netratate de soiul Jonagold a scăzut de la 7,8 kg/cm2 la 5,0 kg/cm2 în cazul păstrării în camere cu atmosferă controlată (CA/ULO) şi 4,1 kg/cm2 în cazul păstrării în camere frigorifice simple. Merele tratate cu SmartFresh şi-au menţinut fermitatea cu mult mai bine: 6,9 kg/cm2 şi, respectiv, 6,5 kg/cm2. Este de remarcat faptul că merele tratate cu SmartFresh din frigiderele simple au o fermitate  superioară celor netratate din frigiderele CA/ULO (Fig. 7). Cercetările efectuate privind utilizarea SmartFresh în SUA, Uniunea Europeană, Chile, Noua Zeelandă şi Africa de Sud şi în Republica Moldova au demonstrat conformitatea cu standardele de siguranţă alimentară şi de protecţie a mediului.

Ambalarea şi modul de aşezare al produselor

 Scopul principal al ambalajului este de a păstra calitatea nativă a merelor şi de a proteja merele de deteriorări în timpul manipulării şi păstrării. Pentru păstrarea merelor cel mai des se utilizează containere de lemn sau plastic cu capacitatea de 250-350 kg. Modul de aşezare a produselor în depozit trebuie să asigure condiţii bune de circulaţie a aerului printre produse. La aşezarea produselor trebuie de respectat anumite distanţe minime între produse şi pereţii, stâlpi sau tavan şi, în nici un caz, nu se aşează produsele direct pe pardosea. Dispoziţia produselor în depozit este de preferat să se facă lotizat şi cu interspaţii corespunzătoare între loturi, pentru a permite o manipulare corectă şi posibilitatea permanentă de control. În cazul general este de dorit că toate produsele introduse la depozitare să fie corect şi total prerăcite  în prealabil, astfel încât, în timpul depozitării, temperatura acestora să nu mai suporte variaţii.

Gradul de încărcare cu produse a spaţiului de depozitare

Prin proiect, un spaţiu frigorific pentru depozitarea produselor este dimensionat şi echipat pentru o anumită capacitate de încărcare cu produse, în funcţie de natura produselor, medul de aşezare al produselor etc. În consecinţă, spaţiul de depozitare se va încărca numai la capacitatea sa nominală.  Atât supraîncărcarea cu produse, cât şi sub încărcarea cu produse au efecte negative asupra calităţii produselor depozitate şi asupra pierderilor în greutate.

Exploatarea spaţiului tehnologic al instalaţiei frigorifice aferente. Este recomandabil ca spaţiul tehnologic de depozitare a produselor refrigerate să fie conceput şi exploatat numai în scopul de păstrare  a produselor prerăcite. În acest caz, în depozit vor fi introduse numai produse deja răcite, evitându-se variaţiile importante de temperatură şi umiditate ale aerului care s-ar produce la introducerea de produse calde (excepţie fac spaţiile care prin proiect sunt dimensionate astfel încât sa poată asigura deja refrigerarea propriu-zisă a unei cantităţi  de produse). Pentru asigurarea condiţiilor de microclimat necesare unei bune depozitări a produselor, trebuie ca permanent să existe; egalitate într-un necesarul de frig şi  puterea frigorifica a răcitoarelor de aer. Pentru aceasta se va ajusta manual sau automat puterea frigorifică a compresoarelor instalaţiei frigorifice aferente depozitului respectiv. De asemenea, se va prevedea reglarea temperaturii aerului. Dat fiind faptul cu în cele mai multe cazuri temperatura medie a suprafeţei răcitorului de aer se află sub temperatura punctului de rouă al aerului, pe această suprafaţă se formează de regulă zăpadă care se acumulează în timp. Ca urmare a acestei acumulări, puterea frigorifică a răcitorului de aer scade, atât datorită micşorării coeficientului de transfer termic, cât şi datorită scăderii debitului de aer al ventilatoarelor. Se impune în consecinţă decongelarea periodică a răcitoarelor de aer. Frecvenţa necesară a decongelărilor depinde de mulţi factori, printre care: aportul de umiditate de la produse; nivelul temperaturii suprafeţei răcitorului, limita admisibilă a scăderii puterii frigorifice, a debitului de aer etc. Deoarece prin secţiunea uşii deschise pătrunde în depozit o cantitate apreciabilă de căldură şi umiditate, este foarte important ca manipulările de produse să se facă în aşa fel, încât să se reducă la minimum perioada de timp în care uşile stau în poziţie deschisă şi să fie dotate cu draperii de plastic.

Măsuri igienico-sanitare

Deoarece la temperaturile uzuale ale aerului din spaţiul de depozitare a produselor, ca de altfel şi din spaţiile frigorifice de refrigerare, microorganismele psihrofile au condiţii de dezvoltare, se impun, măsuri severe de asigurare a curăţeniei şi măsuri suplimentare de dezinfecţie. Un prim aspect igienico-sanitar este legat de încărcătura microbiană iniţială a produselor care urmează a fi depozitate în stare refrigerată. În acest sens se impune respectarea tuturor măsurilor preliminare răcirii care să asigure o încărcătura microbiană minimă a produselor, măsuri care depind de natura acestor produse. Al doilea aspect al asigurării igienei este legat de spaţiile tehnologice propriu-zise. Curăţenia permanentă în interiorul spaţiilor răcite este strict necesară. Pentru aceasta se vor îndepărta resturile de produse şi oricare alte corpuri străine care constituie focare de contaminare microbiologice. Spălarea spaţiilor tehnologice se face cu apă caldă sub presiune şi detergent.

Păstrarea merelor se realizează în spaţii frigorifice cu atmosferă normală (AR) sau cu atmosferă controlată (AC) [1].

Depozitara în atmosferă normală

Depozitara în atmosferă normală (AR) se realizează în spaţii frigorifice în care, pe lângă răcirea aerului, se face şi umidificarea acestuia. Fructele trebuie răcite cât mai repede posibil după recoltare până la temperatura de depozitare, cu atât mai repede cu cât gradul de perisabilitate este mai ridicat. Lanţul frigorific ideal al fructelor începe chiar la locul de recoltare. În acest sens, pe plan mondial se manifestă tendinţa de dezvoltare a staţiilor de prerăcire a fructelor chiar în zonele în care acestea sunt cultivate. În tabelul 1 sunt redate condiţiile de temperatură şi umiditate relativă a aerului, precum şi duratele admisibile de depozitare în stare refrigerată pentru unele soiuri de mere.

Depozitarea în atmosferă controlată

Depozitarea în atmosferă controlată (AC). În  mod obişnuit, prin depozitare în atmosferă modificată sau în atmosferă controlată se înţelege conservarea fructelor într-o atmosferă convenabil sărăcită în oxigen şi /sau îmbogăţită în bioxid de carbon. În tehnologiile de depozitare a fructelor se utilizează pentru tratarea produselor şi alte compoziţii ale atmosferei cum ar fi atmosfera cu bioxid de sulf, etilenă, protoxid de azot sau oxid de carbon [1].

Utilizarea atmosferei modificate la păstrarea  fructelor măreşte capacitatea frigului de a micşora activitatea vitală a organelor vegetale, de a evita unele tulburări fiziologice şi, într-o oarecare măsură, de a frâna fenomenul de putrezire. În practica frigorifică, atmosfera modificată este utilizată în special la depozitarea merelor şi în unele cazuri a perelor. Conservarea în atmosferă modificată se realizează în camere frigorifice de dimensiuni relativ mari şi etanşe la gaze, denumite uneori în practica curentă celule de păstrare cu atmosferă controlată. Pentru ca rezultatele depozitării în atmosfera modificată să fie bune, fructele trebuie să fie recoltate şi introduse în spaţiile frigorifice intr-un stadiu corespunzător de maturitate. O recoltare tardivă la mere creşte riscurile apariţiei putrezirii şi a numeroase boli fiziologice (brunificări ale endocarpului şi mezocarpului, datorate acţiunii bioxidului de carbon, tulburări de îmbătrânire a ţesuturilor, înmuieri, tulburări de metabolism etc.). Depozitarea în atmosferă controlată presupune reglarea temperaturii, a conţinutului de O2, a conţinutului de CO2 şi eventual îndepărtarea din spaţiul frigorific a etilenei degajate de fructe. După procentele de O2 şi CO2 din compoziţia atmosferei controlate, în practică se întâlnesc:

a) atmosferă modificată de tipul I, relativ bogată în O2, conţinând 11...16% O2 şi 10...5% CO2, cu condiţia ca suma concentraţiilor de O2 şi CO2 să fie egală cu 21% (conţinutul de azot rămâne practic constant şi egal cu 79%);

b) atmosferă modificată de tipul II, foarte săracă în oxigen, conţinând 2...3% O2 şi moderat bogată în bioxid de carbon (2...5%), limita inferioară a concentraţiei în oxigen fiind determinată de limita fermentării active;

c) atmosferă modificată de tipul III, foarte săracă în oxigen (2...3% ) şi foarte săracă in bioxid de carbon (0...2%). În literatura de specialitate de limbă engleză, acest tip de atmosferă modificată este numit Ultra-Low Oxygen (ULO).

Cea mai utilizată atmosferă modificată este de tipul II deoarece ea combină efectele de frânare asupra metabolismului ale concentraţiei scăzute de oxigen şi ale concentraţiei ridicate de bioxid de carbon, evitându-se şi arsurile de depozitare ale merelor. Atmosfera modificată de tipul III se foloseşte în special în cazul recoltelor foarte sensibile la bioxid de carbon (soiurile din grupa Delicious, Boskoop etc.).


Temperatura

AR

AC

ULO

0C

Durata de păstrare, luni

Durata de păstrare, luni

O2, %

CO2, %

Durata de păstrare, luni

O2, %

CO2, %

Braeburn

0...1

5

6

2...3

1...1.5

7

1.5

0.8...1

Corail® Pinova

0...1

5

6...7

2...3

1.5...2

7...8

1.5...1.8

1.5

Red Delicious

0...1

4...5

6...7

2...3

3

7...8

1.5

1.8...2.2

Elstar

1...2

3...4

5...6

2...3

3

6...7

1.5

1...2

Fuji

0...1

7

7...8

2...3

1...2

8...9

1.5

0.8..1.2

Gala

1...2

3...4

5...6

2...3

2...3

6...7

1.5

1.5

Golden Delicious

0...1

6

8

2...3

3...5

9...10

1.5...1.8

2...3

Granny Smith

0...1

5

6...7

2...3

1.5...2.0

7...8

1.5...1.8

1.0...1.5

Idared

2...4

5

7...8

3

3

8

1.5...1.8

1.8...2.2

Jonagold

0...1

4...5

7

2...3

3...4

7...8

1.5...1.8

1.5...2.0

Melrose

0...3

4...6

5...7

2...3

3...5

7...8

2.0...2.2

1.5

În tabel sunt prezentaţi parametrii optimi de păstrare pentru unele soiuri de mere în dependenţă de metodele de păstrare [2, 3].  

Elementele unui sistem de atmosferă controlată (AC). Sistemele de control a atmosferei includ două elemente-cheie: instalaţia de captare CO2 (scrubber) şi generatoarele de azot. În procesul de respiraţie, merele depozitate consumă oxigenul din cameră, eliberând energie şi dioxid de carbon. De exemplu, la temperatura de 0oC, fiecare kilogram de mere degajează în fiecare oră 3,9-4,9 mg de CO2. Ca rezultat, după o perioadă de păstrare îndelungată, conţinutul de dioxid de carbon în camerele etanşe depăşeşte nivelul optim; astfel a apărut necesitatea instalaţiilor de captare a CO2 pentru a reduce concentraţia acestui gaz. Există două tipuri de instalaţii de captare a CO2.

Absorbitoarele de CO2 se bazează pe procese chimice în captarea dioxidului de carbon. Acest tip de convertizoare utilizează ca substanţe absorbante dioxidul de sodiu, carbonatul de potasiu, etanolamina, apa sau oxidul de calciu uscat (var).

Adsorbitoarele de CO2 se bazează pe procese fizice în captarea dioxidului de carbon. Acest tip de convertizoare utilizează ca substanţe adsorbante cărbunele activ şi zeoliţii.

Tehnologia AC este cu atât mai eficientă, cu cât perioada dintre recoltare şi crearea condiţiilor optime AC este mai mică (ideal - 4 zile).

Aceasta este posibil prin instalarea unor generatoare de azot, care umplu repede camera cu azot, eliminând oxigenul. Există trei tipuri de bază de generatoare de azot:

Sistemele cu azot lichid (liquid nitrogen systems) constau din rezervor de păstrare a lichidului, vaporizator şi mecanisme de control pentru alimentarea cu gaz de azot, la presiunea de circa 40 psi (0,275 kPa), a încăperilor de depozitare. Cele mai răspândite mărimi de rezervoare sunt de la 23 până la 42 m3. Rezervoarele şi vaporizatorul sunt arendate de la furnizorii de azot; utilizatorii asigură o bază din ciment înconjurată cu gard pentru rezervor şi vaporizator şi instalează linii de alimentare şi sistemul de control în încăperile de depozitare. Azotul lichid poate crea o atmosferă controlată foarte rapid având o rată de generare de până la 560 m3/oră. În acelaşi timp trebuie să se asigure circulaţia adecvată a aerului pentru a evita mărirea exagerată a presiunii, care este potenţial catastrofică.

Alternativa azotului lichid este sistemul de adsorbire cu presiune variabilă (pressure swing adsorption - PSA) ce generează azot. Aerul uscat sub presiune înaltă este trecut printr-un strat de material granulat din carbon (sită moleculară) care adsoarbe oxigenul şi permite azotului să treacă. Randamentul echipamentului pentru aplicarea AC variază între 85 m3/oră la puritatea de 98% şi un compresor de 40 cai putere (29,44 kW), până la 310 m3/oră la puritatea de 98% şi un compresor de 150 cai putere (110,4 kW).

Principiul de separare a aerului prin membrane fibroase tubulare (hollow fiber membrane air separation) se bazează pe diferenţa ratelor de penetrare a diferitor gaze, aşa ca oxigenul şi azotul, prin membrane speciale. Separatorul de acest tip constă dintr-un recipient cu mănunchiuri de tuburi mici din fibră polimerică goale în interior. Aerul comprimat este direcţionat în separator, mărindu-se presiunea în interiorul fiecărui tub. Când aerul trece prin tuburi, oxigenul şi bioxidul de carbon penetrează prin pereţii de fibră a tuburilor mai repede decât azotul. Acest flux de aer bogat în oxigen este evacuat în atmosferă.  Fluxul de azot din separator este pompat în încăperea de păstrare. Prin modificarea ratei de circulaţie a acestui flux se poate controla puritatea debitului de aer. Se pot obţine niveluri de puritate a azotului de până la 99.9%, dar pentru AC se utilizează de obicei niveluri de puritate de 97% - 99%.

Principale momente de care trebuie să se ţină cont la construirea şi operarea unui sistem AC sunt:

- Asigurarea etanşeităţii perfecte a spaţiului de depozitare:

  • Etanşeitatea unirilor perete-perete, perete-pod şi perete-pardosea;
  • Utilizarea uşilor speciale etanşe pentru camere AC;
  • Izolarea tuturor găurilor/penetrărilor în structura pereţilor (conducte, cabluri, etc.)

- Instalarea unei ferestre de observaţie, din cauza imposibilităţii întrării personalului în cameră în timpul funcţionării sistemului AC;

- Gestiunea diferenţelor de presiune dintre interiorul camerei şi exteriorul ei, care apar datorită temperaturilor joase şi modificării conţinutului de atmosferă;

- Securitatea muncii, în special la utilizarea convertizoarelor de oxigen cu combustie şi la scoaterea camerei de sub condiţii AC.

 

Autor: Andrei Cumpanici, Dr., Specialist Siguranța Alimentului și SPS


BIBLIOGRAFIE

1. Niculiţă, P., Purice, N. Tehnologii frigorifice în valorificarea produselor alimentare de origine vegetală. Editura Ceres, Bucureşti, 1986

2. Chapon Jean-François (Ctifl), Westercamp Pascale (Ctifl/Cefel). Entreposage frigorifique des pommes et poires : Tome 2 1996 - Conduite de la conservation.

Pierre Vaysee(Ctifl) - Pierre Landry (Ctifl) Pomme-poire de la récolte au conditionnement: Outils pratiques, 2004

 Vezi furnizori:
ÎCS Frigoclima (Horeco) SRL   Proiectul ACED   Sebeca Engineering   PROERA GRUP   Casaviera   Gigacom AG   Autehton Grup   ECOLUX   TOP CONSULTING   Eficient Consulting   ICS Petruzalek SRL   "GELU-COM" SRL   Agrodor-Succes   Dacfruct   Solana-M   Camera de Comert si Industrie a Republicii Moldova   MORVEN   INTELSTART LTD   DASA PROIECT&CONSTRUCTII   ”Agroforţa-M”   Brilant-Lux   АгроМехПарк   Еко Тара  
 
  Vezi experţi în domeniu:
Calin Iurie   Peşteanu Ananie   Viorel Leahu   Gudumac Eugeniu   Nicolaescu Gheorghe   Liliana Buza   Zagorodnii Mihail   Colesnic Victor   Caldari Sergiu   Andrei Cumpanici   Dorina Bejan   Sanda Tothazan   Ion Dionis Babiuc   Mihail Guzun  
 
 Vezi alte publicații

  

Copyright  © 2018 Agroconect Toate drepturile rezervate.    Tel: +373 69 14 06 14   : sus
      Acest site a fost elaborat cu suportul Proiectului Competitivitatea Agricolă şi Dezvoltarea Întreprinderilor (ACED), finanţat de Agentia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) şi Corporaţia Provocările Mileniului (MCC) şi este gestionat de Artaria Studio SRL. Materialele publicate sunt plasate de utilizatorii înregistraţi ai site-ului, care sunt responsabili pentru conţinutul respectiv, inclusiv în vederea respectării dreptului de autor. Conţinutul materialelor în cauză nu reflectă neapărat opinia finanţatorilor sau a administratorului site-ului.      Soluție


Acces Rapid